EDITORIAL
Cu scandal: cartea cu ”lista neagră a propagandiștilor putiniști” a fost retrasă de pe piață de către editură
Cartea cu ”lista neagră a propagandiștilor putiniști” a fost retrasă de pe piață de către editură. Cartea care conținea o listă neagră a „vectorilor propagandei ruse” a fost retrasă de pe piață și probabil că așa va rămâne până când lista neagră, („contribuția” lui Constantin Ilaș girată de Sorin Bocancea, rectorul universității private unde profesorii dădeau diplome pe pizze), nu va fi scoasă din carte, scoatere la care Bocancea s-a opus deja. De unde se vede că facerea de gât este facere de bine și este singura piedică împotriva avansului securiștilor ad-hoc și a neo-securismului. Pe larg, aici: https://presshub.ro/cartea-cu-lista-putinistilor…/
EDITORIAL
OPINIE: Ce mai este și ce nu mai este ”patriotism economic”
Patriotism economic este atunci când statul dă bugetul pentru un proiect de utilitate publică unui furnizor care face treaba la timp și de calitate, în termenii contractului, indiferent ce naționalitate are furnizorul sau capitalul furnizorului. Invers, nu este patriotism economic atunci când dă bugetul unui furnizor român incompetent, care face rahatul praf și rămâne și cu banii. Asta este, sau ar trebui să fie, pârnaie.
Patriotism economic este atunci când cel care are răspunderea bugetului negociază la sânge marginea furnizorului, nu o mărește el din pix, ca să includă șpaga pentru el și trei etaje de șefi în sus. Invers, pârnaie.
Patriotism economic este atunci când autoritatea care recepționează orice lucrare plătită de la buget este o bestie nemiloasă care se asigură că lucrarea ar putea fi recepționată chiar și de către cel mai exigent și mai maniac japonez.
Patriotism economic este atunci când partidele votează mâine un parlament cu jumătate din numărul de parlamentari de acum, iar cu numărul de consilieri la un sfert. Patriotism economic este când partidele votează să elibereze Palatul Parlamentului (a doua ce mai mare clădire de stat din lume, dar prima cea mai scumpă), și se mută în clădirea din Dealul Mitropoliei, după ce-o ia înapoi de la BOR, că BOR n-are ce căuta acolo, mai ales că mâine-i gata Catedrala.
Patriotism economic este atunci când statul cumpără mașini, tehnologie, servicii și produse pentru instituțiile sale numai, sau în primul rând, de la corporațiile care au fabrici în România, adică de la cele care angajează români, așa încât statul să câștige de două ori, prima, ajutând piața de muncă, a doua, mărindu-și valoarea capitalului investit.
Patriotism economic este atunci când statul lucrează numai prin băncile care au capital românesc.
Patriotism este și atunci când proprietățile corupților, ale infractorilor și ale celor care au facilitat corupția și infracțiunile sunt confiscate imediat după pronunțarea sentinței.
Patriotism economic este atunci când faci pe dreq în patru ca să vină investitorii de orice naționalitate care pot face din stațiunile de pe litoral și montane mai dihai decât cele de pe Coasta de Azur și din Alpii austrieci.
Patriotism economic este să schimbi numele orașului Târgu Jiu în Constantin Brâncuși și să faci din acel oraș capitala culturală a României. Or măcar o șosea care să ducă ață spre Coloana Infinitului, fiindcă altfel este de negăsit.
Alt fel de patriotism economic este să faci măcar cinci kilometri de șosele perfecte de la intrarea în țară, pentru ca străinul care vine cu mașina prin orice vamă să zică ”Nirvana, frate!”, iar românii care se întorc ”uf, m-am întors la civilizație!”.
Patriotism economic este atunci când începe un război într-o țară vecină și toată industria română începe de a doua zi să fabrice gloanțe, căști și bocanci la cele mai bune prețuri din lume. Adică, gesturi d-astea. Aberante. Dar economice.
Care mai ești în anturajul lui Ciolacu, ia întreabă-l d-astea. Să vedem ce zice.
Călin-Liviu Georgescu
EDITORIAL
Călin-Liviu Georgescu – Bucătăria, ultima redută
Cuvintele nu pot să.
Aproape premier, aproape președinte, dar pârnăiaș cert (practic, deținut politic, cum ar veni) și mangafache de notorietate publică, cine ar fi crezut că ăla care a pus PPE-ul pe jar, de s-a învârtoșat Europa și i-au pus în cap tefelimea, oengeurile, serviciile, justiția, natoul și pe Băse cu-a lui ceată, nutrea un dor tainic: să își facă cooking show pe Youtube.
Am mai auzit de cazuri în care pârnaia a scos din om adevăratul său self, dar nici chiar așa.
De pildă, ce mi-a plăcut mie la personajul Pappillon din romanul lui Henri Charrière a fost nu doar că Pappillon, fiind condamnat pe nedrept, era obsedat de libertate, dar că la sfârșitul romanului, după ce evadează și e liber, tu, cititorul, nu știi ce va face cu libertatea aia, iar asta este foarte frumos, fiindcă parcă n-ai vrea să știi că, să zicem, Pappillon a evadat și s-a apucat de contabilitate, visul lui dintotdeauna.
Ne place să credem că libertatea trebuie pusă în slujba unui țel măreț. Ăsta, nu. Eroul Teleormanului voia doar să perpelească vinete. Rămâne supoziția că, dacă Dragnea ajungea președinte, premier sau ceva, măcar știai de unde să-l iei în caz de criză, nu ca pe Iohannis, care e mereu în altă parte, numai în țara lui, nu.
– Dezastru, au întrat rușii-n Iași, unde-i dom președinte?
– La bucătărie, își face niște teci crocante.
Un editorial de
Călin-Liviu Georgescu
EDITORIAL
Cazul Dănuța: poate singura vedetă din România pe care publicul adoră să o deteste
Cazul Dănuța: singura vedetă din România pe care publicul adoră să o deteste
Acest articol este în curs de editare. Vă rugăm să reveniți.
Procurorii descind acasă la Ion Iliescu, Mineriada îl bântuie pe moșneagul comunist
Statuia de ceară a lui Sinead O’Connor a fost îndepărtată fiindcă era hidoasă >
