CULTURĂ
Ce actriță, ce actori, ce regizori, ce artiști!
Irina Petrescu continuă să ia și în eternitate premiul Miss Cinema România, ca cea mai „frumoasă și nu doar atât” actriță română din toate timpurile, în ciuda unei competiții calificate, cum ar fi, de exemplu și la repezeală, Violeta Andrei, Cezara Dafinescu, Ioana Pavelescu sau Anna Széles.
Născută în 1941, ca și Ștefan Iordache și Violeta Andrei, marea actriță ar trebui să aibă o statuie undeva, poate chiar în față la Național, în locul prostiei ăluia de ansamblu sculptural, care mie mi s-a părut drăguț încă din prima zi, dar nu la dimensiunea aceea, monumentală. În locul lui, ar fi prins bine o alee cu busturi ale uriașilor actori care nu au încetat să apară, să strălucească și să se rateze magnific în teatrul, cinemaul și televiziunea românească. Ce frumos era dacă topeau statuia lui Lenin imediat, în 1990, și făceau un gest pentru cultură. Dar n-ai cu cine. Nu i-a dus mintea.
În loc de asta, au făcut chestia aia meschină cu steluțe, din colț de la Cocor, o rușine. Foarte frumos că Cinemaraton a ținut minte că 19 iunie este data de naștere a Irinei Petrescu și a dat azi „Duminică la ora șase”, din 1966, în regia lui Pintilie, lungmetrajul lui de debut, cu o Irina Petrescu la 24 de ani, în primul an după ce absolvea IATC-ul, dar la al cincilea ei lung metraj. Filmul e greu de văzut azi, fiindcă Pintilie, la 32 de ani, era vrăjit de Nouvelle Vague și i-a ieșit o ciorbă de story, deși e filmată ca la mama ei din Paris de către marele Sergiu Huzum. Filmul a plăcut atunci, a luat și niște premii, dar azi ne uităm la el doar ca să plângem la recitalul Irina Petrescu. Ce actriță, ce actori, ce regizori, ce artiști. Mai dă, Doamne, înc-o dată!
CULTURĂ
Filmoteca de bază: ”All Watched Over by Machines of Loving Grace” (2011)
”All Watched Over by Machines of Loving Grace” (2011), un documentar de britanicul Adam Curtis, cunoscut de către cei care se uită la filme documentare mai ales pentru filmul din 2002, ”The Century of Self”, trebuie văzut pentru o bună (și, zic eu, corectă), așezare a felului în care înțelegem lumea de azi.
Filmul demontează utopia în vigoare în Vest, aceea că, în viitor, computerele vor fi în deplină armonie cu omul, vor proteja omenirea și natura, efectuând toată munca necesară, în timp ce omenirea se va retrage în sânul unei naturi perfecte pentru a se bucura de un trai idilic.
În aceste trei ore de film, Adam Curtis ilustrează procesul și etapele prin care omul a fost împins să devină un sclav consumerist pe plantația Wall Street-ului, renunțând la orice fel de libertate în schimbul prosperității.
Filmul are trei părți, una mai fascinantă decât alta: ‘Love and Power’, ‘The Use and Abuse of Vegetational Concepts’ și ‘The Monkey in the Machine and the Machine in the Monkey’. Totuși, la început de iunie, nimeni nu cheltuiește trei ore pe un film documentar serios, genul de film documentar la finalul căruia te întrebi, ”bine, dar dacă știm toate acestea și le știm de 12 ani încoace, de ce nu face nimeni nimic”. Însă, dacă-ar fi să fie, acesta ar fi filmul.
CULTURĂ
De ce zic românii că nu ai ce vedea pe Netflix și ce filme bune sunt de văzut acum pe TOATE streamingurile de film
De ce zic românii că nu ai ce vedea pe Netflix și ce filme bune sunt de văzut acum pe TOATE streamingurile de film
Acest articol este acum în curs de editare. Vă rugăm să reveniți.
CULTURĂ
A SPY AMONG FRIENDS (2023), spy-thriller-ul de văzut, cu Damian Lewis și Guy Pierce
Semnalăm o miniserie foarte bună, A SPY AMONG FRIENDS, cu doi imenși actori ca protagoniști și alți măreți în roluri secundare, un slowburner stilat în toate cele, care te readuce pe linia de plutire dacă te-ai mânjit pe ochi și minte încercând să stai la curent cu „filmele românești”, așa cum am făcut eu. Deloc măgulitor, câteva scene în exterior sunt filmate în Bucureștiul de azi pentru a reda atmosfera din Moscova anilor 50-60. Ce revelație să îți vezi orașul cu ochii altora. Dar nu una plăcută. Serial bun, iar Lewis și Pearce te lipesc de ecran ca pe un abțibild. Greu te poți dezlipi. Recomandare.